1. Toate statele mari din Uniunea Europeană (cu o populaţie de peste 20 milioane de locuitori) au parlamente bicamerale;

2. Un număr redus de parlamentari înseamnă o reprezentare mai slabă a cetăţenilor – în majoritatea statelor din UE numărul relativ scăzut al parlamentarilor de la nivel naţional este compensat de existenţa unor alte nivele de reprezentare;

3. Un parlament mai mic, compus dintr-o singură cameră, va fi mai uşor de controlat şi, la rândul său, va avea o capacitate de control scăzută asupra celorlalte puteri din stat, afectând însuşi procesul democratic;

4. Simplificarea activităţii legislative nu garantează calitatea actului legislativ – practica ordonanţelor de urgenţă, care este simplă şi rapidă, este o dovadă în acest sens;

5. Nu există nici o corelaţie statistică între forma parlamentului, numărul de deputaţi şi nivelul corupţiei, care este generat de un complex de factori;

6. O tradiţie centrală a democraţiei româneşti este bicameralismul. România a avut parlament unicameral numai sub dictatură;

7. Instabilitatea politică nu începe în parlament, ci doar îşi produce efectele în cadrul acestei instituţii. Vinovaţii pentru starea de fapt trebuie aşadar căutaţi în altă parte.