March 12, 2009

Am avut zilele trecute o ieşire nervoasă faţă de şefa comunicării de la IPJ Prahova, Raluca Brezeanu. Mi-o menţin. Sunt convins că dacă se uită cineva în sertarele ei, nu găseşte 40 de mape cu: “Cerere de acreditare 2009; Copie BI/CI; Copie legitimaţie de serviciu vizată 2009″, ale jurnaliştilor cărora le trimite comunicatele de presă ale poliţiei, aşa cum mi-a cerut mie. Pe chestia asta, o consider pe Raluca Brezeanu incompetentă şi părtinitoare. De Bach, însă, nu mai pot să zic mare lucru. Ori s-a uitat în sertarele Ralucăi şi a văzut că lipsesc mapele, ori şi-a dat seama că n-are rost să-i facă cineva atmosferă în perioada asta. Aşa că mi-a răspuns la întrebările transmise pe mail, “chiar dacă alte persoane s-au grăbit să dea răspuns întrebărilor, deşi conţinutul nu îi priveşte” (Stavri, băiatule, de tine e vorba). Citiţi în voie, e chiar mişto să vezi de ce s-a făcut miliţian Iulian Bach sau ce relaţii (n)are cu interlopii.

1. Ce v-a venit de v-aţi făcut miliţian? Nicio aluzie, dar aşa se numea când aţi debutat dvs.

După cum ştiţi, societatea este într-o continuă schimbare, ca şi instituţiile acesteia, inclusiv denumirile lor. Aşa se face că atunci când eu m-am hotărât să îmbrăţişez această carieră, Poliţia de astăzi se numea Miliţie. Şi atunci, ca şi acum, menirea acestei instituţii era aceea de a aplica legea şi de a apăra drepturile persoanelor, proprietatea publică şi privată, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, precum şi respectarea ordinii şi liniştii publice. Pur şi simplu, structura psihologică a caracterului meu m-a determinat să aleg această meserie, convins fiind atunci, ca şi acum, că pot contribui la menţinerea unei lumi mai bune şi mai sigure pentru toţi oamenii cinstiţi.

2. Ce e mai greu în poliţie: să devii şef sau să te respecte oamenii din subordine?

Poliţia este o instituţie în care există respect faţă de superiori, ca de altfel în orice organizaţie. Teoretic, orice persoană care demonstrează că are calităţile necesare unui manager, cumulate cu solide cunoştinţe profesionale, poate deveni şef la un anumit nivel. Am mai spus-o şi cu alte ocazii, scaunul de şef este al instituţiei, important este ca ocupantul său să rămână om. Unul dintre principiile după care m-am ghidat în viaţă este acela de a respecta ca să fii respectat. Ori, în cazul în care abilităţile şi deprinderile menţionate există, este normal să te bucuri atât de funcţie, cât şi de respectul subordonaţilor. În condiţiile în care le demonstrezi că nu eşti doar şef, ci şi un bun profesionist, care îşi asumă responsabilitatea consecinţelor ce decurg din dispoziţiile sale, şi, în egală măsură, îţi respecţi oamenii din subordine, eu cred că cele două faţete ale întrebării dvs. se împacă foarte bine. Când spun acest lucru am în vedere următoarele : este plăcut să fii important, dar mai important este să fii plăcut.

3. Îi ştiţi pe cei mai periculoşi interlopi din Prahova sau vreţi să-i numesc eu?

În profesia pe care o practic, informaţia este vitală. Desigur, am cunoştinţe despre diferite persoane cu preocupări infracţionale, pe care, nu le pot nominaliza, aşa cum probabil v-aţi dori dumneavoastră. Indiferent câte informaţii şi suspiciuni ar exista despre X sau Y, în România funcţionează principiul prezumţiei de nevinovăţie. În plus, termenul utilizat de dvs. (interlop), în sensul de persoană cu o reputaţie proastă, rău famată, dubioasă sau suspectă - conform Dicţionarului explicativ al limbii române, nu presupune o condamnare penală, ceea ce mă determină să nu fac nominalizări în acest sens. În altă ordine de idei, cu siguranţă cunosc preocupările persoanelor din această categorie şi nu voi ezita niciodată, din niciun motiv, să iau măsurile legale faţă de ei atunci când săvârşesc fapte de natură penală.

4. Explicaţi o dată pentru totdeauna, de ce oameni extrem de periculoşi, cu activitate ilegală cunoscută de orice ospătăriţă pe care au vrut s-o agaţe, ocupă mesele din mall în loc să ocupe celule din penitenciar?

Activitatea „ilegală” a unei persoane nu este suficient să fie cunoscută, trebuie documentată şi probată pentru ca o persoană să fie trasă la răspundere pentru faptele sale, dacă avem în vedere că în toate situaţiile se pleacă de la prezumţia de nevinovăţie. De asemenea, întrebarea adresată poliţiei nu poate primi răspunsul aşteptat de dvs., întrucât nu poliţia dispune trimiterea unei persoane în penitenciar.

5. Definiţi, vă rog, o persoană care poate fi considerată pericol social.

Pericolul social reprezintă una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi nu face referire la persoană. Fapta care prezintă pericol social, în înţelesul legii penale, este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere valorilor sociale apărate (suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, proprietatea etc.) şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Pericolul social este diferit de la o infracţiune la alta. Teoreticienii dreptului fac distincţie între pericolul social generic al infracţiunii şi pericolul social concret. Pericolul social generic este determinat de legiuitor în momentul incriminării faptei, ţinându-se seama de valorile sociale cărora li se aduce atingere, gravitatea vătămării şi corespunde unui anumit grup de infracţiuni. Pericolul social concret este determinat de organele judiciare cu ocazia analizei fiecărei fapte, putând hotărî dacă fapta cade sau nu sub incidenţa legii penale, este sau nu infracţiune, în raport cu pericolul pe care îl prezintă.

6. Cred că v-aţi săturat să vă tot întrebe lumea de Austrianu şi de relaţia fiului dvs. cu el, aşa că noi vă întrebăm altceva: când aţi vorbit ultima oară cu Austrianu?

Vă asigur că nu am discutat niciodată cu această persoană, iar în ceea ce priveşte relaţia mea sau a familiei mele cu acesta, nu ştiu care mai este rostul întrebării, în condiţiile în care ar fi fost de ajuns să revedeţi chiar una din ştirile postate pe site-ul dvs., în secţiunea „Cele mai citite ştiri”, la data de 16.01.2009: „Austrianu şi familia au fost săltaţi astăzi de mascaţi”. În această situaţie, cum vă imaginaţi că aş avea vreo relaţie cu această persoană, atâta timp cât nu am ezitat să dispun măsuri de documentare a activităţilor ilegale ale acestuia şi, în plus, am dispus luarea măsurii de reţinere pentru 24 de ore în arestul I.P.J. Prahova, pentru întreaga sa familie, având la bază probatoriul strâns în cauzele penale instrumentate?

7. Numiţi, vă rog, trei simpli agenţi de poliţie, nu ofiţeri, din subordinea dvs. pentru care băgaţi mâna în foc că sunt cinstiţi.

Nu pot numi doar trei agenţi de poliţie pentru care aş băga mâna în foc că sunt cinstiţi, întrucât i-aş nedreptăţi pe toţi ceilalţi poliţişti din subordine. Astfel, nu vă pot spune decât că, pentru mine, toţi poliţiştii din subordine sunt cinstiţi şi oneşti, bazându-mă pe principiile ce guvernează conduita profesională a acestora (prioritatea interesului public, profesionalismul, confidenţialitatea, integritatea morală, loialitatea etc.), existând alte structuri care să vegheze la respectarea acestor principii (Direcţia Generală Anticorupţie, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă).

8. Ce face şeful poliţiei Prahova când nu e la serviciu sau la comanda vreunei operaţiuni?

Puţinul timp liber de care mai pot dispune îl dedic familiei şi preocupărilor casnice.

 

 

 

 

9. Ce o să faceţi după ce vă pensionaţi : o să predaţi ca d-l Cândea, o să faceţi afaceri cu informaţii ca d-l Miclea, sau o să staţi acasă ca d-l Chirilă?

 

Nu m-am gândit încă la acest lucru şi, pe cale de consecinţă, nu mă gândesc încă la pensionare. Când o să devin pensionar, o să hotărăsc ce anume voi face, însă, mai întâi de toate, mi-aş dori să mă aflu mai mult în mijlocul familiei şi să mă mai şi odihnesc.

10. Aveţi un computer acasă? Folosiţi internetul? Aveţi un e-mail personal?

Da.

Popularity: 20% [?]